Rolul curiozității în procesul de învățare
“Curiozitatea este, într-adevăr, unul dintre cele mai intense impulsuri ale oamenilor. Ar trebui să stea la baza educaţiei.” Un articol publicat recent pe site-ul MindShift susţine că la baza educaţiei ar trebui, de fapt, să stea curiozitatea copiilor. Este una dintre cele mai intense şi impulsive porniri umane, aşadar de ce să nu îi lăsăm pe copii să îşi manifeste din plin acest impuls? Am mai aflat că aceeaşi curiozitate schimbă chimia creierului şi ne ajută să reţinem totul mai uşor şi pe o perioadă mai îndelungată. La ora de fizică, copiii pot avea întrebări de genul Cum se produce apusul soarelui? sau Ce se întâmplă de fapt când are loc un accident? De ce o maşină e mai avariată decât cealaltă? De ce unii oameni seamănă mai mult cu mătuşa decât cu mama? Cum apare curcubeul? O profesoară de fizică din SUA, care a primit astfel de întrebări la oră, a ales să le ofere copiilor răspunsuri cu ajutorul unor videoclipuri care să îi ajute să înţeleagă aceste fenomene. Ea îi încurajează să fie curioşi, tocmai pentru că nu există întrebări stupide, ci doar întrebări prin care ei îşi exprimă curiozitatea şi creativitatea. În plus, atunci când copiii au întrebări sunt şi mai atenţi la ore.
În cazul predării limbii engleze, ca şi în cazul altor limbi străine, o metodă de a stârni curiozitatea copiilor este integrarea altor materii în procesul de predare, astfel încât lecţiile să nu se limitează doar la noţiuni de gramatică ci să includă şi alte noţiuni legate de cultură şi civilizaţie, geografie, matematică etc. Metoda, folosită de tot mai mulţi autori de manuale pe baza cărora ne bazăm şi noi cursurile, se numeşte CLIL (Content and Language Integrated Learning) şi se referă, în linii mari, la învăţarea unor conţinuturi prin intermediul unei limbi străine. Avantajele abordării CLIL sunt numeroase: îmbunătăţeşte competenţele lingvistice şi de comunicare orală în timp ce dezvoltă curiozitatea, cunoaşterea şi înţelegerea multiculturală, consolidează motivaţia şi încrederea celor care studiază, atât în ceea ce priveşte limba străină, cât şi noţiunile predate.
“Există un circuit clasic care îi motivează pe oameni să se urnească din loc. Beculeţele se aprind când e vorba de bani, dulciuri şi atunci când suntem curioşi.” explică Ranganath. Când este activat acel circuit, se eliberează dopamină, care are un rol important în realizarea conexiunilor neuronale pentru a ne ajuta să învăţăm. Aşadar, cei care au fost mai curioşi, au avut şanse mai mari să reţină ceea ce au învăţat. Şi apropo, tot prin stimularea curiozităţii ajungem să învăţăm şi lucruri plicticoase. Aşadar, cum putem stimula curiozitatea? Aceasta este cea mai puternică unealtă a profesorilor şi totuşi nu este folosită îndeajuns. Să zicem că eşti curios să afli ce i se va întâmpla personajului principal din serialul preferat. Dacă te pasionează respectivul serial, cu siguranţă îţi vei aminti până şi ce mâncai atunci când te-ai uitat la final. Aceasta strategie se poate folosi şi în predarea anumitor lecţii de matematică. Dacă un elev îţi mărturiseşte că vrea să devină astronaut, sigur puteţi organiza nişte lecţii de matematică şi fizică în jurul acestei informaţii.
Nu sunt încă suficiente studii care să stea la baza acestor descoperiri, dar având în vedere istoria de până acum a omenirii, cu siguranţă curiozitatea a stat la baza evoluţiei noastre ca specie, tocmai din nevoia noastra de a ne lupta cu nesiguranţa. Ceea ce putem face însă, pentru noi şi copiii noştri, este să ne menţinem acea curiozitate activă, să avem mereu dorinţa de a afla şi de a şti cât mai multe lucruri interesante despre lumea din jur. La centrul nostru de limba engleză, încercăm să facem acest lucru atât în timpul anului cât şi în vacanţa mare, perioadă în care desfăşurăm cursuri de vară care abordează teme inedite şi interesante cum ar fi călătorii în jurul lumii, jocuri şi competiţii bazate pe lumea misterioasă a unor eroi celebri din poveşti sau secretele tehnicilor de vorbire în public, toate în limba engleză.
Sursa: adevărul.ro