Rolul fericirii în educație și în succesul profesional

La începutul anului, nu vă voi vorbi despre economie sau guvernare europeană, nici despre educație digitală, nici despre oportunitățile aduse de criza Covid, nici măcar despre competitivitate, așa cum v-am obișnuit până acum. Vreau să discutăm despre sentimente. Și dintre toate acestea chiar despre fericire. Este de altfel, cursul favorit al studenților mei masteranzi de la ASE și motivul pentru care am fost deseori solicitată de către companiile private pentru consultanță în ultimii doi ani.
Sub 1% din populația lumii sunt milionari, sub 3% sunt faimoși și sub 5% au poziții de conducere. Ei sunt fericiți? Ceilalți nu sunt fericiți? Există o știință a fericirii? Care este rolul fericirii în dezvoltarea propriei cariere, a unei companii, instituții sau a unei națiuni? De ce se învață tactici și strategii de creștere a propriei stări de fericire și a celor din echipa noastră în cele mai puternice universități ale lumii de administrare a afacerilor?
Acum zece ani, în 2011, Harvard Business Review a publicat un articol despre “dividendul fericirii”, chiar cu acest titlu “The Happiness Dividend”. Autorul pornea atunci de la un studiu care a scos la lumină o cifră alarmantă: gradul de fericire al angajaților ajunsese la cel mai scăzut nivel din ultimii 22 de ani. Desigur, în 2011 economia își revenise oficial după anii de criză, de încercări și eforturi susținute de a o relansa atât în SUA, cât și în Uniunea Europeană. Criza economică se sfârșise, și toată lumea radia din nou de fericire, nu? Ei bine, nu. Cu toate acestea, în timp ce economia creștea, fericirea angajaților era la cel mai scăzut nivel din ultimele două decenii, iar acest lucru produce rezultate substanțiale. Zece ani de cercetare au condus spre concluzia că fericirea contribuie net la creșterea vânzărilor cu 37%, productivitatea crește cu 31%, iar acuratețea cu care sunt executate atribuțiile zilnice este cu 19% mai mare în cazul angajaților fericiți. Fericirea este, așadar, un avantaj competitiv demn de luat în seamă. Un om fericit e un om de succes! Albert Schweitzer o spune altfel: ”succesul nu este baza fericirii, ci fericirea este baza succesului”.
Știința fericirii ne pune la dispoziție câteva concluzii la care e bine să medităm ceva mai mult în acest început de an:
• EU vs. EI. Lumea exterioară determină doar 10% din fericirea noastră pe termen lung. Restul de 90% depinde de modul în care creierul nostru percepe lumea din jur.
• FERICIREA ȘI INTELIGENȚA. 25% din succesul profesional este determinat de nivelul de inteligență.
• POZITIVISMUL ȘI PERFORMANȚA. Restul de 75% depinde de optismul nostru, de relațiile sociale și de abilitatea noastră de a gestiona discomfortul, stresul sau provocările ca pe oportunități.
Fericirea nu este doar o resursă, este și un bun ce poate fi “tranzacționat”, iar oamenii de vânzări știu cel mai bine asta: fiecare client cu care interacționează vrea să fie fericit, să aibă siguranța că acordul pe care l-a agreat vine ca urmare a deciziei lui, și că în final a luat decizia corectă, că totul este în avantajul lui, că nu a ales greșit sau că nu a fost forțat să ia o decizie. De fiecare dată când încheăm un nou contract, când agreăm o nouă livrare, oferim mai mult decât produsul propriu-zis, oferim o cale ca cel căruia îi vindem să fie fericit cu alegerea făcută.
Fericirea este, într-adevăr, contagioasă. Se simte în tonul vocii noastre, se citește pe fețele și în gesturile noastre. Clienții, cetățenii în general, au un al șaselea simț când vine vorba despre asta și sunt mai dispuși să zică „da” când au o interacțiune cu o persoană care transmite fericire. Fericirea nu se transmite doar direct, între două persoane care stau față în față. Un alt studiu publicat în “Statistics in Medicine” arată cum ea trece dincolo de interacțiunea directă până la relații de gradul al treilea, prieteni și prieteni ai prietenilor. Astfel, un client fericit, la rândul lui își va informa prietenii și prietenii prietenilor.
Chris Voss, fost negociator-șef al FBI, acum consultant și autor, care a trecut de la cariera de negociator în răpiri la cariera de profesor la Georgetown susține în fiecare intervenție publică faptul că un creier fericit gândește cu 31% mai bine. 31% mai multe șanse ca cel cu care interacționezi să îți răspundă pozitiv! De ce? Pentru că el a înțeles că la finalul discuției pe care o purtați va fi un om fericit.
Chris Voss are un canal de youtube și o serie de conferințe pe care vă încurajez să le căutați. Morala lui? Orice negociere reușită începe cu o glumă care să detensioneze atmosfera și care să îi confirme interlocutorului vostru că a făcut alegerea corectă când a decis să vă acorde timpul lui.
Noi, oamenii, pur și simplu gândim mai bine când suntem fericiți și tindem să fim de acord cu interlocutorul nostru când ne bucurăm de această stare.
Sunt oameni care sunt fericiți, am putea spune, de la natură. Orice le-ai face, oricât de grea le-ar fi fost săptămâna, orice veste ar fi primit sunt pur și simplu fericiți. Iar alții nu. Sunt sigură că ați întâlnit ambele tipuri. Am putea zice că e o distincție, să-i zicem naturală, ori te-ai născut așa ori nu și asta e.
Întrebarea mea este însă dacă fericirea se poate învăța, dacă este o competență care se poate educa și cultiva. E o întrebare deschisă, cu multe necunoscute. De un singur lucru sunt sigură, nimeni nu alege să fie nefericit. Deci putem lucra în direcția pe care ne-o dorim. Am amintit mai sus că fericirea e ușor perceptibilă. Și dintr-o convorbire telefonică îți poți da seama dacă persoana cu care vorbești e într-o dispoziție bună sau proastă. Nu e un mit, zâmbetul chiar se transmite prin telefon. Și am mai menționat că fericirea e un bun tranzacțional, se poate transmite persoanei cu care interacționezi. Ei bine, cercetătorii ne-au dovedit că fericirea nu este doar o stare sufletească, o trăsătură, ci și o abilitate. Fericirea este o artă de a trăi și poate fi măsurată, predată, învățată și transmisă, ba chiar promovată prin politici individuale, private și publice. Indicele Brut al Fericii (Gross National Happiness) a fost creat pentru prima dată de IIM în 2005. De atunci studiile și cursurile de profil se dezvoltă exponențial.
Tot la finalul crizei economice, când așa cum am amintit angajații erau mai nefericiți decât fuseseră, compania de consultanță KPMG a dezvoltat un program de creștere a fericirii angajaților. Concluziile lor: programul de generare a fericirii funcționează. Putem, așadar, să educăm fericirea, mai mult, rezultatele nu sunt temporare, ci se păstrează pentru luni de zile de la terminarea training-ului în fericire.
Metoda folosită de ei e una simplă:
• Scrie trei lucruri noi pentru care ești recunoscător în fiecare zi;
• Scrie timp de 2 minute, în fiecare zi, în care să descrii o experiență pozitivă din ultimele 24 de ore;
• 10 minute de exerciții fizice zilnic;
• Meditează timp de 2 minute zilnic, concentrându-te pe respirație;
• Și, exercițiul meu preferat – primul lucru pe care îl faci în fiecare dimineață când ajungi la birou: scrie un mail scurt în care să mulțumești unui coleg.

Noua paradigmă economică și rolul fericirii

Fericirea și felul în care o înțelegem merge dincolo de latura ei strict sentimentală. Fericirea are la rândul ei mai multe pălării: este un bun ce poate fi tranzacționat, este o precondiție a unei relații contractuale de succes, este principalul avantaj al unui om de vânzări de succes, este un factor determinant în productivitate și rezultate în mediul de afaceri, iar lista poate continua, este un indicator al performanței economice și este o abilitate care se poate învăța și folosi în interesul tău și al afacerii tale.
Atât de importantă a devenit, încât, în fiecare an, Organizația Națiunilor Unite lansează un “Raport Mondial al Fericirii”. Care credeți că e cea mai fericită țară din lume? Pentru al treilea an consecutiv, Finlanda! Pe locurile următoare: Danemarca, Elveția, Islanda, Norvegia. Și avem și vești bune, cea mai mare creștere a fericirii a fost înregistrată de state din Europa Centrală și de Est. Când vine vorba despre România, e loc de mai bine, suntem pe locul 47 în lume din 150 de țări analizate.
Nu doar că există un Raport Mondial al Fericirii, dar, există o țară care nu își măsoară evoluția economică în creșterea PIB-ului, ci în fericirea concetățenilor. Bhutan-ul a creat chiar Comisia Națională pentru Fericire Brută, cu un nou sistem de măsurare a fericirii, un nou set de politici publice cu impact macroeconomic, pentru a completa și corecta conturile naționale. Criticile nu au lipsit. E drept nu sunt cei mai fericiți oameni de pe planetă, dar se pare că fac o treabă bună, în 2011 erau pe locul 141 în Indexul Fericirii și au urcat până pe locul 95 în ultimul raport.
Fericirea populației ca mijloc de măsurare a progresului?! Dar până la urmă nu despre asta e vorba? În iulie 2011, Adunarea Generală a ONU a adoptat rezoluția 65/309 cu titlul ”Fericirea: Către o definiție holistică a dezvoltării”. Un an mai târziu, în 2 aprilie 2012, are loc prima reuniune la nivel înalt a ONU, numită „Bunăstare și fericire: definirea unei noi paradigme economice”, prezidată de secretarul general al ONU și de prim-ministrul din Bhutan – națiune care vă spuneam că a adoptat fericirea națională brută în locul produsului intern brut ca principal indicator de dezvoltare. Raportul despre fericirea mondială este o publicație anuală a ONU din 2012 încoace (excepție face doar anul 2014), pe baza evaluărilor sondajului Gallup, pe care raportul le corelează cu diferiți factori de viață care construiesc indicatorul agregat al fericirii: PIB pe locuitor, susținere socială, speranța de viață sănătoasă, libertatea de a lua decizii cu privire la propria viață, generozitatea etc.
Produsul Național Brut (PNB) în sine nu promovează fericirea, deși evaluarea calității vieții depinde inclusiv de satisfacerea nevoilor de bază, de angajare și venituri, de forța rețelei de asistență socială, de încrederea în guvern, de accesul la asistență medicală, inclusiv pentru boli mintale, de valorile altruiste și compasiunea manifestate în societate. Concluzia ultimelor rapoarte anuale este și mai interesantă: sprijinul social și sănătatea mintală sunt mai importante decât venitul, iar mediul – social, urban și natural – ne afectează în mod direct starea de fericire, ne arată țările cu populațiile cele mai fericite din lume. Fericirea în țările nordice este mai mare datorită calității mediului, a încrederii personale și instituționale – factori cheie pentru fericirea populației.

În concluzie, dacă muncesc mai mult voi avea succes? Dacă ating succesul voi fi fericit? În realitate, creierul funcționează invers: pozitivismul crește inteligența, creativitatea, energia, rezultatele proprii, ale companiei și ale națiunii. Gândurile pozitive îmbunătățesc performanțele noastre cu o treime și dimunează riscul de epuizare. Cifrele ne spun că gândim cu 31% mai mult și mai bine când suntem fericiți; vindem cu 37% când suntem fericiți, iar productivitatea noastră crește cu 31%, greșim cu 19% mai puțin; creștem în fiecare an în Indexul Fericirii, iar într-o zi poate vom măsura reușitele societății, companiei și economiei noastre în fericirea fiecăruia dintre noi.
Fericirea ca stare de spirit, fericirea ca satisfacție în viaţă, fericirea ca viață împlinită cu impact asupra societății – toate trei pot fi măsurate, pot fi ținte de dezvoltare și pot fi promovate prin politici publice pentru: satisfacerea tuturor nevoilor de bază; promovarea activă a politicilor educaționale și ale pieței muncii în acord cu noua paradigmă economică; promovarea sănătății mintale; promovarea compasiunii, altruismului și onestității; importanța eticii; disciplina în trafic; curățenia urbană; infrastructura rurală; rezistența la hiperconsumerism; intoleranța la corupție; calitatea mediului… iată câteva transformări necesare.
Cu toate acestea e ceva ce statisticile nu reușesc să surprindă. Ca să parafrazez o reclamă celebră: să faci o persoană fericită, de neprețuit! Cu toții am trecut prin acel moment de nedescris în care am făcut pe cineva fericit; e o clipă magică în care vedem cum toată lumea se transformă în jurul lor, se aude în vocea lor, se citește în ochii lor. Acea clipă, imposibil de cronometrat concentrează în ea lucrul pe care ne dorim să-l simțim cu toții: fericirea. Dar pentru a ajunge la acel final, trebuie să fim noi în primul rând capabili să ne educăm fericirea. Și sper că asta am reușit să vă transmit.
La urma urmei, diferența între ceea ce suntem și ceea ce vrem să fim este exact ceea ce facem, ca indivizi, companie și națiune.

Sursa:andreeapaul.ro